Meloterapia – Instrumente folosite in lucrul cu copilul autist

Abstract

Copiii cu dificutăți emoționale și/sau de adaptare găsesc în lucrul terapeutic cu muzica un mediu securizant în care se pot exprima și în care pot trăi acceptarea, racordarea, înțelegerea emoțiilor lor.

Aici labilitatea emoțională devine resursă creatoare, iar emoțiile greu de gestionat devin sunete muzicale, eventual chiar emoții ale unor personaje de poveste. Odată exteriorizate, ele devin suportabile, comprehensibile, pot fi modificate.

Terapia prin muzică este un proces sistematic de intervenții atunci cand terapeutul ajută clientul să promoveze sănătatea, folosind experiențele muzicale și relațiile dezvoltate prin ele ca și forțe dinamice ale schimbării” (Bruscia, K. E.- 1998 – trad. K. Molnar, 2015), dar si  un proces reflexiv în care terapeutul ajută clientul în optimizarea sănătății, folosind, ca impuls spre schimbare, diferitele fațete ale experiențelor muzicale și a relațiilor formate prin ele” (Bruscia, K. E. ,2014- trad. K. Molnar, 2015).

Sintentizand cele de mai sus putem concluziona ca Terapia prin muzică este un cadru terapeutic în care comunicarea dintre client şi terapeut se realizează cu ajutorul sunetelor, în scopul reabilitării, vindecării, prevenţiei, sau/și a dezvoltării personale, de către o persoană specializată în terapia prin muzică”. (L.Bunt, 2002).

Copiii cu dificutăți emoționale și/sau de adaptare găsesc în lucrul terapeutic cu muzica un mediu securizant în care se pot exprima și în care pot trăi acceptarea, racordarea, înțelegerea emoțiilor lor.

Aici labilitatea emoțională devine resursă creatoare, iar emoțiile greu de gestionat devin sunete muzicale, eventual chiar emoții ale unor personaje de poveste. Odată exteriorizate, ele devin suportabile, comprehensibile, pot fi modificate. Copiii trăiesc experiența de acceptare și înțelegere a emoțiilor, învață acceptarea emoțiilor celuilalt, învață faptul că emoțiile prin care reacționăm la diferite evenimente sunt firești și sunt prietenii noștri care ne semnalizează când ceva e bine sau nu pentru noi.

În cadrul sesiunilor de grup copiii exersează interacțiunea, ascultarea, așteptarea, colaborarea și atenția față de celălalt, dezvoltând astfel inteligența emoțională. În aceste sesiuni ei pot avea parte de acele experiențe de care au nevoie pentru a ajunge la dezvoltarea psihosocială care să le asigure trecerea în următoarea etapă a dezvoltării.

Astfel, copiii mai mici pot trăi sentimentul competenței, al autonomiei, pot explora, pot învinge sentimentul rușinii, al vinovăției.

Școlarii pot dobândi încrederea în sine și să treacă de sentimentele de inferioritate.

Adolescenții, prin alegerea muzicii preferate, prin identificarea cu diverse personaje, prin numirea propriilor emoții, sau transferarea lor asupra altor personaje, prin compunerea unor cântece sau prin imagerie se pot autocunoaște mai bine, pot trăi apartenența la grup și reduce sentimentul izolării. Astfel, pentru ei devine mai clar drumul în stabilirea identității. În cazul copiilor care au suferit traume și au ajuns să cliveze diverse părți ale personalității, sesiunile de lucru terapeutic cu muzica sunt oportunități de reintegrare a acestor părți, de trecere de blocaje emoționale. Relația terapeutică pozitivă duce la experiențierea unui atașament securizant pentru copiii care nu au avut parte de o asemenea relație cu părinții. Prin transfer, experiențele pozitive din cadrul sesiunilor se vor extinde și asupra altor contexte.

Pentru a ajunge la o cooperare mai mare in cadrul sesiunilor terapeutice se pot utiliza si unele jocurii cum ar fi:

• Improvizarea unui dialog muzical între copii
• Stimularea capacității de imitare: fă ca mine!
• Statuia sunetelor
• Ascultă improvizația mea!
• Emoția mea de azi
• Regele muzicii: unul din copii cântă solo iar apoi ceilalți îi răspund
• Stimularea cooperării între copii: Cântat la instrumentul ținut de partener: Imitarea unui ritm produs de partener; Răspuns la un semnal dat
• Jocuri muzicale: dirijorul, tamburina zboară, caută obiectul rătăcit, cine a cântat?, trenul, fenomene din natură
• Crearea unei povești muzicale, unii pot cânta la instrument ce se întâmplă iar alții pot să arate cu gestul, sau pot mima emoțiile întâmplările trăite
• Audiție muzicală și imagerie, însoțită de desen

O alta metoda poate fi si utilizarea diverselor instrumente muzicale în stimularea integrării senzoriale:

–Utilizarea sunetelor corpului: Oferă feedback-ul necesar formării schemei corporale, conștientizarea de sine, a orientării pe corpul propriu, a relațiilor spațiale dintre diferitele părți ale corpului. Bătutul din palme favorizează execuția mișcărilor paralele simetrice la nivelul axului central dar și în diverse poziții spațiale.

-Utilizarea instrumentelor de percuție: Oferă stimulare proprioceptivă, tactilă, vibrațională, dezvoltă tonusul muscular, oferă informații proprioceptive: un instrument de percuție mai greu întărește aceste informații, indicând unde sunt brațele, câtă forță necesită pentru susținere, câtă energie cere pentru a emite sunetul dorit, permite internalizarea ritmului, presiunea bătăii, controlul vizual permanent, utilizarea unui braț sau a două brațe –mișcare simetrică a brațelor, planificarea mișcării la exerciții de imitare, armonizează activitatea cerebrală, ritmurile corporale.

-toba ocean: Oferă informații auditive stimul pentru coordonarea/ inhibarea progresivă a mișcării, dezvoltă propriocepția, controlul muscular la nivelul mâinilor, menține motivația pentru execuție prin stimularea auditivă și vizuală, copilul fiind fascinat de biluțe. Mișcarea este bilaterală, simetrică, opusă.

-stropii de ploaie: Oferă informații auditive și vizuale, stimulează coordonarea mișcărilor. Mișcarea este bilaterală, simetrică, opusă, dezvoltă controlul muscular la nivelul brațelor și a mâinilor. Prin informația vizuală, (oprirea biluțelor la diverse nivele), forțează copilul spre producerea altor mișcări, de scuturare, dezvoltând noi scheme de acțiune. Dezvoltă și prehensiunea, conștientizarea poziției mâinilor, propriocepția.

-2 bețe, două cinele: -implică stimularea auditivă, controlul vizual și organizarea mișcării la nivelul axului central – mișcare bilaterală simetrică, opusă (sus-jos) –așa cum cinelele o fac dinspre exterior spre interior și invers. Cinelele forțează învățarea mișcărilor laterale. Jucând cu partenerul, copilul poate învăța și mișcarea încrucișată a brațelor și orientarea mișcării în diferite părți ale spațiului. Exersează prehensiunea, ciocnirea oferă un feedback proprioceptiv și vestibular.

 -cabasa: -”perie” palma copiilor, putând fi considerată ca parte a dietei senzoriale, poate desensibiliza, reduce defensa tactilă, ritmul plăcut relaxează creierul; poate fi utilizat și pentru masarea tălpilor, corpului pe diferite ritmuri; e inclusă planificarea motorie, coordonarea bilaterală neparalelă a mâinilor la nivelul axului central, stimularea mișcării degetelor prin rotirea mărgelelor.

 -laleaua de lemn, clopote de vacă, etc. – stimulează coordonarea bilaterală neparalelă a mâinilor la nivelul axului central, controlul vizual, proprioceptiv, auditiv.

–Utilizarea instrumentelor din diferite materiale, lemn, metal– favorizează discriminarea auditivă.

-bețele acustice: -Situate în diverse poziții pot favoriza utilizarea membrelor superioare în diverse direcții ale spațiului. Obligă la folosirea separată a degetelor, prin feedback-ul auditiv oferă informații –stimul pentru presiunea ușoară a bețelor pentru a le opri.

-cinelele pe degete: – Pot dezvolta abilități la nivelul mișcării degetelor, diferențierea centrilor nervoși. instrumente cu clape: -favorizează stimularea auditivă, proprioceptivă, tactilă, vibratorie, cu sintetizatorul – copilul poate diferenția diverse timbre. Copilul poate descoperi mișcarea separată a degetelor, ce va favoriza diferențierea centrilor nervoși și aceste abilități se vor transfera – ținerea creionului. Pe măsură ce copilul dezvoltă abilități de utilizare a membrelor în diferite direcții, nu doar la nivelul axului central, va putea ajunge chiar la încrucișarea membrelor superioare.

 -maracas: – Contribuie la planificarea motorie a mișcării laterale ale brațelor, oferind permanent informații proprioceptive despre poziția brațelor întărite prin feedbackul auditiv. Pășind între timp, se dezvoltă diferențierea centrilor nervoși ale membrelor superioare și inferioare. Susține internalizarea ritmului pentru că instrumentul tace dacă nu e mișcat, motivând copilul să execute mișcarea.

-xilofonul – Dezvoltă atenția vizuală, spațială, coordonarea oculomotorie, planificarea informațiilor, diferențierea, abstractizarea, succesiunea.

-Utilizarea instrumentelor cu corzi: – Implică planificare motorie bilaterală, focusare vizuală centrală, spre axul central al corpului, realizarea unor mișcări bilaterale nonparalele, este implicat controlul vizual, tactil, proprioceptiv de susținere a instrumentului, motivația- dacă toate acestea sunt executate corect, sunetul este mai plăcut.

–Instrumente de suflat: – Organizează respirația, controlul diafragmei, cu impact asupra dezvoltării limbajului, stimulează proprioceptiv-informând permanent despre poziția degetelor, brațelor, la nivelul axului central, vibrațiile în kazoo stimulează sistemul oral motor, emiterea vocalizelor, aptitudini ce pot fi transerfate asupra îmbunătățirii comportamentului alimentar.

-Vocalizarea:– Oferă inflexiune, ajutând prozodia, articularea limbajului, acuitatea auditivă, controlul respirației, stimulând expirația. Utilizarea vocalizelor nonverbale influențează imitația vocală, stimulând mai mult decât cântatul unor cântecele, în special la copiii nonverbali.

Pregătirea pentru încheiere si încheierea meloterapiei

În concluzie toți copiii au nevoie de o etapă de pregătire a încheierii terapiei respectiv de un ritual de încheiere a terapiei înainte de vacanță sau la final. Cu atât mai mult au nevoie de acest final copiii care au dificultăți emoționale. Pentru cei care nu înțeleg mesajul verbal, putem vizualiza finalul unei sesiuni, prin luarea unei pictograme sau cuburi dintr-un întreg care reprezintă sesiunile de lucru cu muzica. Pe cei care înțeleg mesajul verbal, îi putem pregăti verbal, oferind postsugestii muzicale, ancore, ca de exemplu cântecul comun, șansa de a exprima emoțiile vis a vis de finalizare. Îi ajutăm prin stimularea autonomiei și a creativității. În final, putem oferi un cântec personalizat, putem avea o sesiune de imagerie în care să se vadă în viitor. Melodia pe care are loc imageria este de preferat să fie una tonifiantă, pentru că probabil îi va servi drept ancoră în momentele mai dificile.

Bibliografie:

Alvin, J., Warwick, A. (1991)- Music Therapy For The Autistic Child. N.Y. Oxford University Press.;

Bruscia, K (1998, 2014) Defining Music Therapy. Barcelona Publisher;

Bunt, L., Hoskyns, S. (2002)- The Handbook Of Music Therapy. NY. Brunner- Routledge;

Fitzpatrick, C. B., Anderson, N. (2011)- Neurologic Music Therapy: Increasing Cognitive, Sensorimotor,& Language Functioning after a Brain Injury. Bianj Seminary;

Iamandescu, I. B. (2004) – Muzicoterapia receptivă. Ed. Infomedica, București ;

Igram, J. (2008) –Teatrul minţii- conştiinţa din spatele cortinei. Bucureşti. Curtea Veche. ( Theatre of the Mind: Raising the Curtain on Consciousness);

Rowland C. (2011)-Împărtășirea abilităților de terapie prin muzică –ghid pentru formatori, Music as Therapy International.;

Szabó, M. M. (2005) – Ce înseamnă pentru mine şi pentru clienţii mei terapia prin muzică?. Revista Împreună nr. 5. pag. 8-9

Szabó, M. M., Molnar, K. (2015) –În drum spre armonie-muzica, resursă în reabilitare și vindecare. Ed. Primus. Oradea

www.musicastherapy.org